Am greşit

Am greşit, c-am încercat să te visez, 

... şi chiar mă-ntreb: 

- De ce te mai păstrez... în gândul meu ?!

În fiecare noapte ... ţi-aud ecoul în ascunse şoapte. 

Te pot ierta, dar nu pot în uitare să te ascund,

... durerea-i mult prea mare !

Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă ... că bântui peste tot cu a mea soartă.

- Chiar am greşit că n-am dorit să pleci ?!

... mă urmăresc secundele prea reci, 

În care aşteptam zâmbetul tău ... ca pe-o lumină a sufletului meu.

Şi-am aşteptat ... dar n-am găsit în vis, nimic din ceea ce tu mi-ai promis.

Poate greşesc acum că-ţi dau iertarea mea,

Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea.

... mă-ntreb şi-acum:

- De ce te mai păstrez în gândul meu ?!... şi încă te visez.

Greşeala mea a fost că te-am crezut ... şi poate de aceea te-am pierdut.

Când fericirea ta va fi deplină ... îţi voi trimite o rază de lumină.

Te va-mbrăca-n albastru infinit ... iar eu mă voi ierta că te-am iubit.


                                                                 poezie de: Mariana Eftimie Kabbout