vineri, 21 decembrie 2012

Scrisoare la început de iarnă

                                                           Scrisoare la început de iarnă Ducu Bertzi
                                                                                       clip video: Search_Me71

duminică, 9 decembrie 2012

- Opreşte Doamne clipa !...


In urmă cu ceva timp m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea şansa să iubesc din nou.
Si m-am rugat ... după o perioadă, Dumnezeu mi-a ascultat ruga. 
Insă uitasem să-L rog să fie şi reciprocă... adică acea persoană să mă iubească şi ea la rândul ei. Se spune că omul iubeşte o singură dată în viaţă ... (fals) 
In viaţa fiecărei persoane există sau au existat persoane speciale, care i-au schimbat într-un fel sau altul viaţa. Au apărut de undeva... şi au plecat spre ceva... dar au reuşit să lase multe în urma lor (dragoste, ură, durere, etc...) 

Viaţa trebuie trăită aşa cum este... pentru că ni s-a dat fără să o cerem ... şi ni se va lua fără să fim întrebaţi ... Uneori nu vedem ce ar trebui să vedem... şi atunci ar fi bine să ne oprim pentru o secundă, pentru o clipă să ne gândim de fapt pe cine ar trebui să iubeşti... că poate treci pe lângă iubirea adevărată fără să o recunoşti, fără să o vezi, orbit fiind de nişte aparenţe... atunci ar trebui să spunem: 
- Opreşte Doamne clipa !... Mai dă-mi o secundă să fac lucrurile altfel ... 

Logica te va duce din punctul A în punctul B
... imaginaţia te va duce oriunde vei vrea ... dar e bine să ajungi unde vrei să fii. 
- Aveţi grijă ce căutaţi, ce vă doriţi şi cum vă formulaţi dorinţele ... căci Dumnezeu vă dă doar ceea ce-i cereţi !

                                                                                           Adela Elena B.   Adelante 2008

Să nu jurati ...

Să nu juraţi iubire niciodată... iubirea e un lucru sfânt, 
Ce nu poate fi legată de cuvinte... precum un jurământ. 
Păstraţi-o simplă, curată ca o floare... faceţi doar un simplu legământ, 
Cu voi, cu ea, cu inima ce doare... cu tot ce are viaţa pe pământ. 
Curată va trăi, curată nu mai moare... 
Să nu juraţi iubire niciodată... trăiţi iubirea. 
Iubiţi-vă... şi-atât.

luni, 5 noiembrie 2012

Va exista ...


Va exista intotdeauna cineva care va rade in spatele tau,
... dar va exista si cineva care va plange alaturi de tine.
Va exista intotdeauna cineva care sa te urasca,
... dar va exista si cineva care sa te iubeasca catusi de putin.
Va exista intotdeauna cineva care se va hrani cu lacrimile tale,
... dar va exista si cineva care se va hrani cu zambetul tau.
Va exista intotdeauna cineva care vrea sa aiba ceea ce ai tu,
... dar si cineva care sa-ti daruiasca din putinul lui.
Va exista intotdeauna cineva care vrea sa te vada la pamant, distrus,
... dar si cineva care sa te ridice si sa te tina drept in viata.

Iar tu ?... 
Invata regulile vietii si inseala-le toate asteptarile celor care nu-ti vor binele.

joi, 18 octombrie 2012

8 lucruri de știut despre anvelopele de iarnă


Echiparea automobilului cu anvelope de iarnă e obligatorie între 1 noiembrie şi 31 martie. Însă, trebuie să știți că nu veţi fi amendat dacă mergeţi cu pneuri de vară pe drum uscat.

1. Anvelopele de iarnă sunt obligatorii doar în următoarele situaţii: drum acoperit cu gheaţă, zăpadă, polei sau noroi.

2. Când cumpăraţi anvelope de iarnă, aveţi grijă ca pe ele să apară două semne: fulgul de nea şi creasta muntoasă.

3. Anvelopa trebuie să poarte și menţiunea "M + S" (Mud plus Snow – Noroi şi zăpadă).

4. Anvelopele sunt indispensabile pe gheaţă, dar şoferul nu ar trebui să le monteze atunci când sunt 15 grade afară".

5. La temperaturi de peste 15 grade Celsius, cauciucurile de iarnă se uzează foarte rapid la frecarea cu asfaltul. În plus, manevrele sunt mai greoaie, iar consumul de combustibil este crescut.

6. Comparativ cu anvelopele de vară, cele de iarnă vă oferă siguranţă sporită - în special la frânare - pe timp rece, pe drumuri ude sau acoperite cu gheaţă şi zăpadă. Utilitatea cauciucurilor de iarnă se observă, în special, după ce temperatura scade sub 7 grade Celsius. Iarna sunt porţiuni de drum umede şi alunecoase, iar anvelopele de iarnă pot asigura o mult mai bună aderenţă;

7. Distanța de frânare:
- în cazul unui autoturism standard, care rulează cu 100 km/h pe un drum ud, la o temperatură exterioară de 20 grade Celsius, distanţa de frânare cu anvelope de iarnă va fi de 72 de metri, iar cu anvelope de vară, de 69 metri.
- dacă temperatura scade sub 7 grade Celsius, vehiculul cu anvelope de iarnă se va opri în 67 de metri, iar cel cu anvelope de vară în cel puţin 71 de metri. 
- un automobil similar, care circulă cu 50 km/h pe un drum acoperit cu zăpadă, va fi ajutat de cauciucurile de iarnă să se oprească în 35 de metri, în timp ce, cu anvelopele de vară, maşina va frâna în 43 de metri.

8. Cei care nu au astfel de anvelope vor fi pedepsiţi cu reţinerea talonului plus amendă. Valoarea acesteia poate ajunge la 4.000 de lei.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Ganduri... randuri...

Ușor se așterne noaptea... și e din nou tăcere,
... aștept să vină luna, să-i spun a mea durere.
Ea șade și m-ascultă, nimic nu mă întreabă,
... iar eu îi spun în șoaptă, despre-o făptură dragă.

Făptura e-un înger, ce l-am numit iubire... îl port mereu în suflet, des îl alint cu șoapte,
... și buzele-i sărut când îl dezmierd în noapte.
Dar îngerul meu tace, nimic nu vrea să spună, și aș vrea să s-aud din nou:
- Hai! Prinde-mă de mâna !

Mă mint că nu l-aștept și stau cu ochii țintă,
... inima-mi bate tare, un gând vrea să mă mintă.
Privesc fotografia de mii și mii de ori,
... și lacrimile-mi curg, de noaptea până-n zori.

Mă învelesc cu marea, cu valurile-i reci:
- De ce-ai venit iubire ?!... dacă știai că pleci ?!

Prinde-mă de mână și zboară cu mine... spre stele ...          Cioburi de suflet 2010

Am crezut ...

Am crezut într-o nouă zi... într-un nou început, în ceva ce am vrut să cred, orbește ! Am închis ochii minții și mi-am deschis fereastră sufletului,
... poate îmi doream prea mult să aflu ce înseamnă iubirea, am ales să iubesc cu inima, cu sufletul... nu cu mintea.
Am ținut ochii strâns  închiși și am refuzat să văd ceea ce era de văzut... voit, am făcut dintr-un om un înger, pentru că așa am vrut să simt.
Așa am vrut să cred, că îngerii există, că îți pot dărui, iubire, lumina, căldură,
... că îți pot lua tot ce e rău, lacrimi, durere, deznădejde.
Tot, tot ce e rău și îți umbrește sufletul... și așa a fost, pentru că am vrut să cred într-un vis ce a existat doar în mintea mea și nu regret nimic,
... chiar dacă a fost un vis, am simțit că un înger m-a atins cu iubire, ca o ploaie caldă  de vară ce îți încălzește sufletul.
Dar azi deschid ochii și îmi voi închide fereastră sufletului,
... oamenii și îngerii pot privi înăuntru...  dar, doar din afară.
Înăuntru sunt urmele unei ploi calde, ce picură amintiri care ard... și las ploii dreptul să mă doară.

Prinde-mă de mână și zboară cu mine... spre stele ...          Cioburi de suflet 2010

marți, 4 septembrie 2012

Sa nu ma-ntrebi nimic...


Să nu mă-ntrebi nimic... lasă tăcerea să curgă între noi.
Știi... uneori taci atât de frumos,
... încât îmi vine să adun toate tăcerile lumii și să ți le aștern la picioare. Nu mă întreba nimic... nici dacă rad... nici dacă plâng... nici de mi-e dor, de tine.
Nu m-aștepta... am să mă-ntorc nechemat, când visezi,
... am să vin cu toamna ascunsă-n suflet, să te sărut pe vise în zori de zi. Chiar dacă nu m-aștepți, eu voi veni,
... și-atunci, să-mi fi vântul de toamna și să mă strângi la piept.
Să mă cânți încet, cu șoapte de-alint, să sorbim pe îndelete... amintiri ce nu mint. 

                                                                                  Florin Ștefan   Search_Me71 2012

Strigate... si tacere.


Uneori, te strâng prelung între pleoape ... până când somnul îmi adună lacrimile într-un suspin târziu.
Mi-e dor să adorm spunând "Te iubesc!", s-ascult ploaia... și să tac.
Mi-e dor ... și dorul tău mă doare. Și aș vrea să-ți spun toate câte simt... dar, strig în mine și tac.
Mi-e dor să număr clipele cu tine ... să le număr și să le adun ca și cum ar fi cele mai prețioase lucruri din lume. 
Mi-e dor să-mi atingi cu un sărut gândurile ... mi-e atât de dor, că aș evada din mine ! Mi-e atât de dor ... încât simt buzele cum plâng după priviri neîntalnite, după șoapte nerostite.
În liniștea nopții, aș vrea să ating cerul ... și lumea sufletului s-o ating.
În timp ce lacrimi curg, peste amintiri... m-am ghemuit într-un colț din suflet... dorul de ține strigă în mine ... și tac !
- Nu știu de ce ochii au atât de puține cuvinte ... și inimile atât de multe tăceri.

                                                                                    Florin Ștefan   Search_Me71 2012

Îți amintești de mine ?!



- Îți amintești de mine ?!
Sunt eu, o umbră... o firimitura de dor și speranță, o linie punctată cu amintiri încă vii.
Te așteptam mereu cuminte în coltul meu de lume, iar când într-un târziu apăreai, cântec de bucurie din zâmbetul tău îmi făceam.
Azi, cu mireasma trandafirilor albaștri iți parfumez visele,
... în nopțile târzii și reci, te învelesc cu lacrimi calde de dor.
Nu mă vezi, n-ai să mă vezi niciodată... în treacăt doar iți sărut fruntea plină de gânduri și sufletul rătăcit în iubire.
Pentru o clipă, îmi sprijin sufletul de tine ... auzi ?! 
Auzi cântecul de dor ce răsună-n mine ?!
... ești tu, cântecul meu de dor.
Dar nu oricine te poate cânta... doar eu, pentru că te-am ascultat de mii de ori, ți-am învățat versurile pe de rost și în tăcere ți-am fredonat iubirea.
Te voi cânta neîncetat pană într-o zi când mă voi pierde printre soare și nori, printre valuri și cer,
... și-atunci iți voi dărui iubirea, fără speranța de a o primi vreodată înapoi !

                                                                                          Florin Ștefan   Search_Me71 2012

joi, 28 iunie 2012

Cum să fiu cuminte ?!

Cum sa fiu cuminte ?!
... când de mic îl vedeam pe Tarzan plimbându-se dezbrăcat.
Cenușăreasa venea acasă numai la 12 noaptea.
Pinochio spunea numai minciuni.
Aladin era un hoț. Batman mergea cu 320 km la ora.
Albă ca Zăpada locuia cu 7 bărbați. Popeye fuma și era tatuat.   
... prea târziu !!! Nu e vina mea... este vina copilăriei mele !

duminică, 3 iunie 2012

Voi fi fericirea ta


Te-am îmbrăcat cu flori, şi te-am ascuns în viaţa mea ... pustie,
Am luat un vis şi l-am păstrat în noaptea noastră ... târzie.
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste ... cu rouă,
Şi mi-am dorit atunci, de sus... cu-al tău sărut divin ... să plouă.


Doar gheaţa se-odihnea în pieptul tău născând ... furtună,
În frigul tău, dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea ... nebună.
Cu flori te-am îmbrăcat, crezând că frigul va pleca ... din şoapte,
Căldura mea te-a îngheţat mai rău, şi te-am pierdut din nou ... în noapte.


Secunde trec şi doar atunci m-apucă dorul iar ... de tine,
Prefer să tac... nici nu-mi mai pasă ce va fi acum ... cu mine.
Trecut-au ani prea mulţi, peste ce am crezut c-a fost ... iubire,
Am să mă nasc din nou, şi-am să te-mbrac în munţi ... de fericire.


                                                             poezie de: Mariana Eftimie Kabbout
                                                                                clip video: Search_Me71



Am greşit

Am greşit, c-am încercat să te visez, 
... şi chiar mă-ntreb: 
- De ce te mai păstrez... în gândul meu ?!
În fiecare noapte ... ţi-aud ecoul în ascunse şoapte. 

Te pot ierta, dar nu pot în uitare să te ascund,
... durerea-i mult prea mare !
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă ... că bântui peste tot cu a mea soartă.

- Chiar am greşit că n-am dorit să pleci ?!
... mă urmăresc secundele prea reci, 
În care aşteptam zâmbetul tău ... ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat ... dar n-am găsit în vis, nimic din ceea ce tu mi-ai promis.

Poate greşesc acum că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea.
... mă-ntreb şi-acum:
- De ce te mai păstrez în gândul meu ?!... şi încă te visez.
Greşeala mea a fost că te-am crezut ... şi poate de aceea te-am pierdut.

Când fericirea ta va fi deplină ... îţi voi trimite o rază de lumină.
Te va-mbrăca-n albastru infinit ... iar eu mă voi ierta că te-am iubit.


                                                                 poezie de: Mariana Eftimie Kabbout

sâmbătă, 5 mai 2012

Apus de soare ...

Ești tânăr îți dorești să faci lucruri de adulți,
... devii adult și vrei să faci lucrurile pe care le fac tinerii.

Atunci când ești singur îți dorești compania cuiva,
... când ești în cuplu, îți lipsește libertatea.

Când nu ai de muncă îți dorești să lucrezi,
... muncești, îți dorești concediul (sau pensia).

Trăiești în țara ta și ți-ar plăcea să locuiești în străinătate (sau măcar concediul) ... ajungi pe meleaguri străine și ți se face dor să te întorci.

Când este iarnăîți dorești vara - când plouă, vrei soarele,
... când este soare, te plângi că-ți este prea cald.

Ajungem în punctul, în care ne concentrăm doar pe ce ne lipsește și nu pe ceea ce avem - ratăm prezentul și devenim nefericiți. Și asta doar pentru că nu știm să apreciem !

- Aveți grijă cum mergeți prin viață, căci pământul ne primește pe toți,
... dar cerul ne alege. # Ce oferi aia primești !

                                                                                Florin Ștefan   Search_Me71 2012

miercuri, 25 aprilie 2012

Marea artă a vieţii nu constă în a nu cădea niciodată, ci în a te ridica de fiecare dată când cazi.

duminică, 22 aprilie 2012

Urmele paşilor ...

Azi am stat de vorbă cu timpul !

Să nu te rogi niciodată de nimeni, dacă nu primești atenția cuiva - NU o cerși. Va veni momentul când vor înțelege că te-au pierdut.
Petrece-ți timpul - doar cu cei care își fac timp pentru tine !

În tăcerea mea, am închis uși pe care nu le voi mai deschide niciodată,
... și nu din orgoliu, ci din respect pentru mine !
- Viața este o călătorie scurtă ... trăiește-o !

                                                                              Florin Ștefan   Search_Me71 2012

joi, 19 aprilie 2012

Romania, my love



     Romania, my love - foto din albumul personal Florin Ștefan   Search_Me71
                                                                                      clip video: Search_Me71

luni, 16 aprilie 2012

Era un tip cam timid şi pusese ochii pe o tipă super mişto în discotecă. 
Toată seara s-a gândit ce să-i spună,
... dar de fiecare dată când născocea ceva, timiditatea îl trăgea înapoi.
În cele din urmă, tipa se duce la baie. 
El se hotărăşte să o urmeze şi să o aştepte la uşă pentru a putea intra în vorbă cu ea când va ieşi. 
A repetat în minte tot felul de replici de agăţat, iar când tipa a ieşit... a tras aer în piept, a încercat o figură de macho şi i-a zis, pierdut de emotie:
- Te-ai căcat frumoaso ?!

joi, 12 aprilie 2012

Sunt ...

Sunt APĂ - pentru că am un fel anume de a mă strecura printre obstacolele vieții, de a ieși într-un final la suprafață, indiferent cât de greu mi-a fost drumul prin adâncuri. Sunt Apă pentru că uneori îngheț și nu mă pot topi decât în brațele unei iubiri de Foc.
Sunt Apă pentru că în ochii mei se reflectă dragostea. Și sunt Apă pentru că am vărsat atât de multe lacrimi încât sufletul nu-mi poate fi decât ocean.

Sunt FOC - știu sigur că sunt, mai bine decât orice altceva. Pentru că simt pasiunea arzând în mine atunci când iubesc, pentru că scânteile îmi trosnesc în stomac, iar căldura îmi alungă somnul, foamea și setea.
Sunt Foc pentru că nu pot concepe lumea fără acele flăcări care te perpelesc prin interior și-ți dau un sens în viață, un drum, un scop pentru care să respiri.

Nici AERUL - nu-mi este câtuși de puțin străin. Fiindcă de cele mai multe ori plutesc cu capul în nori, într-o altă lume în care iubirea, fericirea și liniștea se împletesc într-un mod care nouă oamenilor, ne pare utopic.
Sunt Aer fiindcă atunci când iubesc simt că picioarele mele nu mai ating pământul, nici sufletul nu-mi mai atârna greu, iar oxigenul dobândește un gust dulce cu care mă îmbăt și cânt de fericire. 

Dar sunt și PĂMÂNT - știu sigur, fiindcă odată, demult, am plâns atât de mult încât din mine nu a mai rămas decât nisip suflat de vânt și împrăștiat în patru zări. A fost adăugat atunci un ingredient magic care a strâns firmiturile la loc și într-un fel inexplicabil, după o vreme, am devenit ca nou.
Sunt Pământ, pentru că Dumnezeu ne-a modelat din țărână. Și pentru că am un fel anume de a mă lega de spații și de a le umple cu amintiri.

Prinde-mă de mână și zboară cu mine... spre stele ...          Cioburi de suflet 2010

                                                                                                                                                

vineri, 16 martie 2012

Lumini & Umbre

(...) Iubirea ta... cred că a rămas doar o amintire a mea, care m-am convins acum că - niciodată nu v-a mai fi la fel... Și doare...

Azi butonam calculatorul și îți dădeam scanări cu nerăbdare să știu că ești bine, că toate sunt bune, să te văd pe mess... și am văzut că nu erai ...

(...)

(...)  știind că nu ai făcut mare lucru...  să mă liniștești și să mă ajuți să am încredere în tine din nou... inclusiv distanța ta de netlog unde spuneai odată că mă iubești (iar când te-ai îndepărtat, departe ai rămas / și nu pt. că te-am șters eu... ci pt. că tu cu sufletul și fapta ai plecat departe...) iar femeile cu care ai relaționat pe acolo îți urmăresc activitatea... și poate mândria ta era prea mare să recunoști în fața lor că ești cu mine și asta nu se va mai schimba ... sau vroiai să le mai ții în rezervă să vezi cum merg lucrurile cu mine... (sau era din cauza nesiguranței sentimentelor tale pt. mine) numai tu știi ...

Am vrut să văd dacă e imaginația mea sau sunt și alte lucruri care o confirmă. Am vrut să cred că ai tăria să rupi răul din rădăcina măcar acolo unde spui că o faci ... pentru că, știai că mă doare... credeam că îți pasă... dar m-am înșelat ... pentru că tu știi să spui doar, lasă că îți trece - nu știi să pansezi o rană ... Nu spun că nu vrei și că o faci din încăpățânare, pentru că am cerut-o eu... prefer să cred că nu știi să faci asta (asta face că dezamăgirea mea în ceea ce te privește să fie puțin mai mică, prefer să cred că e doar greșeala mea și să nu te învinovățesc).

Am vrut imposibilul, iar viața mi-a arătat că nu se poate... O iubire pierdută nu se mai întoarce niciodată... regret nespus lucrul acesta, dar este peste puterile mele să îl chimb... și martor mi-e D-zeu că am încercat din răsputeri ...
Motivul a venit ca o ușurare pentru ține ... te-ai grăbit să spui că te-ai hotărât să terminăm, ceea ce nu ai făcut să spui că ne împăcăm,  sau să mă ajuți să nu o văd pe ea oriunde întorc capul ...
Te-ai grăbit de două ori să îmi reproșezi că te-ai implicat în problemele mele cu toate că de data asta implicarea ta nu a fost totală... (dar îți mulțumesc oricum pt tot ce ai făcut pentru mine și pentru M____, și nu doar acum ci de când te cunosc).

Nu am vrut să te rănesc, să mă răzbun și nici să îți blochez contul. Știu că dacă vrei îl poți recupera. Nu conturile sunt problema. Iar dacă vrei să îți faci alte conturi și alte id-uri ca să nu mai știu de tine... știu că nu te pot împiedica ... Dar asta înseamnă fugă, iar tu nu fugi ... eu eram cea care o făceam.

Și dacă dorința (decizia pe care ai luat-o - dacă e chiar fără revenire) este să nu mai știi de mine și să nu mai vorbim, cu toată durerea pe care o simt, n-am să te mai deranjez. Voi fi nevoită să încerc să îmi trăiesc altfel viața, fără ceea ce iubesc...
 
Rămâi și tu cu bine iubirea mea ... poate viața fără mine e mult mai frumoasă și mai bună ... eu ce pot să fac ?!
Sufletul meu te-a vrut pe tine ... dar dragoste cu silă nu ne poate...

Dumnezeu să aibe grijă și de tine și să te călăuzească, și de mine ... și de noi toți... că el, cred că are o socoteală în toate, iar dacă azi inima mea plânge, e numai voia Lui.

                                                                                            G. Y.   luminisiumbre71 2010

miercuri, 29 februarie 2012

vineri, 3 februarie 2012

Litoralul românesc, generos cu nudiştii

sursa: http://litoral.cugetliber.ro/litoralul-romanesc-generos-cu-nudistii/

Nudismul este o mişcare culturală care promovează practica nudităţii sociale în spaţii publice sau private. Nudiştii nu consideră că nuditatea este degradantă, imorală sau indecentă, argumentând că nudismul este o stare naturală, deoarece omul se naşte în stare nudă.
Din fericire pentru cei care doresc să se dezbrace de complexe şi de haine, litoralul românesc este destul de generos cu ei, oferindu-le, de la nord la sud, spaţii generoase în care să se desfăşoare.

Eforie
Între Eforie Nord şi Eforie Sud (plaja "La Ciocane" & "La Hamace")

Costineşti
Costineştiul a fost, este şi va rămâne mult timp unul dintre locurile preferate ale nudiştilor.
Plaja special amenajată pentru ei în nordul staţiunii (la epavă), dar şi în sud, la Golful Francezului, tradiţia de zeci de ani fac din Costineşti una dintre destinaţiile preferate.

Corbu
Plaja din dreptul satului Vadu, comuna Corbu, este considerată ultimul ţărm sălbatic al Mării Negre.

Mamaia
În nordul staţiunii Mamaia, spre Năvodari, s-a practicat nudismul din vechime.
Plaja este frecventată în special de turiştii cu alte orientări sexuale, care îşi pot expune goliciunea la ascunzişul vegetaţiei bogate care adăposteşte plaja.

Olimp
În nordul Olimpului, s-a practicat nudismul încă de la construirea primelor hoteluri: fiind o staţiune dedicată cu precădere elitelor, acestea aveau, fireşte, gusturi exclusiviste, printre care şi grija pentru un bronz uniform.

Vama Veche
În sudul litoralului, pe plajele din 2 Mai şi Vama Veche, se află raiul nudiştilor.
Cunoscute ca două staţiuni ale libertăţii şi dezinhibării, plajele de aici au înscrise practic în adeneul existenţei lor întreaga filosofie a nudismului, respectându-i şi protejându-i pe toţi adepţii curentului.

vineri, 20 ianuarie 2012

Asta e viaţa ... mereu încercăm să uităm că cineva a intrat desculţ în inima noastră cu un bagaj în care spunea că: ''există iubire, trebuie doar să închizi ochii şi să crezi'' ... şi că are sentimente superbe, curate, adevărate, reale,
... şi când a trecut de toate uşile inimii şi-a arătat traista în care avea bocancii murdari. Bocanci cu care a dansat peste toate covoarele imaculate, murdărind pentru totdeauna ceea ce se numeşte IUBIRE !

                                                                                          Florin Ștefan   Search_Me71 2009

Scrisoare la-nceput de iarnă ...

Am pus într-o cutie veche tot TRECUTUL MEU.
Trecutul care nu-mi provoacă decât amintiri neplăcute, amăgitoare, triste şi înlăcrimate.
M-am străduit să aşez aici totul... aşa cum am trăit, clipă cu clipă.
...amintiri deşarte ...destin amăgitor ...iubiri destrămate ...sentimente singuratice ...gânduri frânte ...vise spulberate.

Mi-e greu, dar adaug şi puţinele momente când am fost fericit... o vorbă spune că:
''Cei care n-au cunoscut vreodată nefericirea, nu vor şti niciodată ce-i fericirea!''
Trecutul rămâne trecut... într-o cutie veche încuiat şi lăsat în urmă.

- Mie ce mi-a mai rămas ?!
... poate doar speranţa că undeva, cândva, într-o zi cineva mă va găsi... mă va trage uşor de mânecă şi-mi va zâmbii cu sinceritate sufletească.
Iar sufletul meu nu va mai purta povara atâtor dezamăgiri din vremurile astea de acum!

... atunci ... ... într-o zi ... voi plânge şi voi urla de fericire.
Imi voi deschide aripile şi-i voi mulţumi lui Dumnezeu că mi-a îngăduit minunea să dau aşteptării ăsteia un sens.
Tie - necunoscuta destinului meu - ce ai pornit sau nu încă, pe drumul ăsta în întâlnirea cu mine, când ne vom găsi, îţi voi spune:
- Aşteptându-te mi-am construit aripi de vise şi speranţă! ... sparge clepsidra timpului, rupe sforile destinului şi aşează-te lângă sufletul meu ! ... sau poate că nu va trebuii să-ţi spun nimic, pentru că privindu-mă în ochi vei ştii totul.
Şi atunci vom transforma împreună ''prea târziul'' într-un real absolut al clipei prezente.
... în loc de adulţi complicaţi, ascunşi, fugari, egoişti, pierduţi, goi şi obosiţi, vor fi în juru-mi doar dimineţi simple în care îmi voi trezi sufletul îndrăgostit şi-i voi oferi în dar o nouă zi din dragostea mea.

Mă mai uit odată în urmă, trist... şi mai curge o lacrimă pe obrazul meu, este poate doar pentru tinereţea mea care s-a dus (... prea târziu ca să mai fiu tânăr şi prea devreme ca să fiu bătrân).
Inchid cutia veche şi prăfuită a trecutului meu... încuiată cu lacătul nepăsării destinului.
... scot cheia... o strâng în pumn şi o rup în bucăţele mici, cât firele de nisip... arunc totul în oceanul uitării.
Dintr-o dată în ochi îmi apare speranţa... şi zâmbetul...
- AM INVINS ! ... viaţa merge mai departe.

                                                                                        Florin Ștefan   Search_Me71 2009
Dumnezeu mi-a luat pe rând toate darurile,
... simplul motiv, că nu le-am folosit.
Am tot sperat că va veni ziua potrivită, şi în atâta aşteptare,
... am pierdut tot ! 
                                                                                      Florin Ștefan   Search_Me71 2008

Trăieşte viaţa ... doar de una ai parte pe acest pământ (CINE MOARE ?... de Pablo Neruda)

Moare câte putin cine se transformă in sclavul obisnuintei, urmând in fiecare zi aceleasi traiectorii,
... cine nu-si schimbă existenta, cine nu riscă să construiască ceva nou, cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare câte putin cine evită pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vârtej de emotii,
... acele emotii care invată ochii să stralucească, oftatul sa surâdă si care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte putin cine nu pleacă atunci când este nefericit in lucrul sau, cine nu riscă certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis,
... cine nu-si permite macăr o dată in viată să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte putin cine nu călatoreste, cine nu citeste, cine nu asculta muzica, cine nu cauta harul din el insusi.
Moare câte putin cine-si distruge dragostea, cine nu se lasă ajutat si nu-i ajută dezinteresat pe ceilalti.
Moare câte putin cine-si petrece zilele plângându-si de milă si detestând ploaia care nu mai incetează.
Moare câte putin cine abandonează un proiect inainte de a-l fi inceput, cine nu intreabă de frică să nu se facă de râs si cine nu raspunde chiar dacă cunoaste intrebarea.
Evitam moartea câte putin, amintindu-ne intotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira, doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
... Totul depinde de cum o trăim ...

Daca va fi sa te infierbanti... infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli ... inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi ... plange de bucurie.
Daca va fi sa minti ... minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi ... fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi ... pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame ... simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, ... doreste-ti in fiecare zi...

miercuri, 18 ianuarie 2012

Urmele paşilor ...

... pe unde mergi şi orice încerci sa faci nu poti sa treci fara sa lasi macar o urma.
Timpul trece, urmele dispar... dar nimeni nu le uita, ai grija deci pe unde calci şi ce lasi în urma ta. Tu treci... nimic nu vezi... nu vezi urma lasata, ca-i mult prea mica pentru tine, e mult prea neînsemnata.
Iti vezi de drum, crezând ca daca eşti singur poti sa treci peste orice, ca nu laşi urme.
Dupa o vreme realizezi ca nu eşti singur şi vezi ca în tot acest timp cineva îti masura toti pasii. Te întrebi daca masurând paşii ti-a vazut şi urmele lasate.
- DA ! ... le-a vazut, dar mai rau decât asta este ca tu nu ai observat decât acum ca le vede şi ca în acelaşi timp le şi simte.
Acum vezi ca ceea ce-ti parea neînsemnat pentru tine... pentru altcineva însemna poate totul, vezi şi tu cum urma ta a iscat alte urme. Poate vrei sa ştergi tot ce-ai lasat în urma... dar timpul e trecut, urma este ştearsa... dar nu poate fi uitata.
Acum TU dupa ce ai citit poti trece mai departe... dar mai bine mai stai o secunda ca sa privesti în spate. Sa vezi acolo în spate ce urme ai lasat şi mai ales sa vezi cine îti masoara pasii. Daca vezi ceva (şi sigur ai sa vezi) cauta sa le îndrepti acum la timpul lor ... poate înca nu este prea târziu.

                                                                                          Florin Ștefan   Search_Me71 2008
MOTTO :
Marea artă a vieţii nu constă în a nu cădea niciodată, ci în a te ridica de fiecare dată când cazi.

Sa nu crezi ...

Sa nu crezi ca cine zâmbeste este întodeauna fericit,
... sunt lacrimi care de la inima nu ajung la ochi.
Cea mai trista parte, atunci când plângi este aceea când îti dai seama ca unicul lucru care te poate consola ... este acelasi pentru care plângi.

Lacrimile sunt fragmente ale inimi noastre, ce ne învaluie pentru a ne consola.
Unii spun ca ploaia nu este placuta,
... dar nu stiu ca este unicul lucru care te poate face sa mergi cu capul drept în timp ce plângi.

O zgârietura poate ranii pielea ... un cuvânt poate ranii inima.
Câteodata imaginatia este mai dureroasa decât realitatea ... si realitatea este cosmarul imaginatiei.

Multi spun ca timpul vindeca orice rana,
... dar atunci de ce inimile unor persoane dupa o perioada de timp, înca sângereaza ?!

Doar cine nu cunoaste durerea ... poate sa râda de cel ce sufera.

Iubirea este cel mai frumos lucru care te condamna la suferinta.
Nu este iubirea cea care provoaca mai multa durere ... ci lipsa ei.

Singuratatea este un loc frumos de vizitat ... dar un loc urât în care sa traiesti.

Chiar daca lumea nu este asa cum ne-o dorim ... viata trebuie traita din plin.
... pentru ca viata e o carte care trebuie rasfoita pagina cu pagina.

O forma apare ... si alta dispare. O stare sufleteasca ... se topeste în alta.
Un sunet trece ... în altul. Si nicaieri nimic nu ramâne fix, poate numai lumina stelelor si instinctul din toate fiintele vii care-ti spune: 
- MERGI INAINTE !

                                                                                         Florin Ștefan   Search_Me71 2009

vorbe...

Se spune că omul iubește o singură dată în viață ... (fals) !
În viața fiecărei persoane există sau a existat persoane speciale care i-au schimbat într-un fel sau altul viața. Au apărut de undeva... și au plecat spre ceva... dar au reușit să lase multe în urmă lor (dragoste, ura, durere, ...).
Viața trebuie trăită așa cum este... pentru că ni s-a dat fără să o cerem ... și ni se va lua fără să fim întrebați E greu să spui "este imposibil" deoarece visul de ieri este speranța de azi și realitatea de mâine.

Logica te va duce din punctul A în punctul B ... imaginația te va duce oriunde vrei vrea. Dar e bine să ajungi unde vrei să fii ...
                                                                                             Adela Elena B.   Adelante 2008

... frânturi de suflet !

Nu mai știu să iubesc doar cu trupul ... Nu știu să doresc, fără să iubesc ...
Nu mă tem de fel de abisurile abstinentei, dar mă dor cumplit cicatricile rătăcirii în singurătatea sufletului,
... și numai câteodată, când mi se strecoară în suflet îndoiala că poate clipa întâlnirii a trecut și eu n-am știut s-o opresc, observ cât de aprig calendarul își scutura zilele.
Si numai când se face frig si totul începe să miroasă a despărțire, simt cât de nemilos timpul îmi scutură visele.

Mereu mi-am spus că nimic nu se întâmplă în viata asta fără a fi decis de undeva din neant ... destinul fiecăruia. Destine crude ... destine fericite,
... pot fi o infinitate de tipuri de destine... depinde cum le privim.
Ciudat este că de cele mai multe ori nu ne împăcăm cu destinul și ne dorim de fiecare dată mai mult și mai mult, fără să ne dăm seama de fapt că puținul acela pe care l-am simțit a fost ca o binecuvântare.
De cele mai multe ori însă, ni se schimba destinul și ce este mai trist... e faptul ca nu din vina noastră. Apucam pe un drum plin de culoare și dintr-o data haosul pune stăpânire pe tot.

Cum să te mai regăsești ?! ... Cum ?! ... Când toate visele tale au fost spulberate ... și atunci iar începi să speri că se va lumina, dar totuși nu poți uita că nu mai poate fi la fel. De ce mereu se întâmpla asta ?! Sa fie oare pentru ca ni se încearcă mereu puterile ?!
Mereu va trebui să o luăm de la capăt ... Dar care capăt ?! Cel pe care deja l-am bătătorit de atâtea încercări ?! Bietele noastre suflete ostenite își vor găsi vreodată liniștea ?!
... ... deja am obosit !

                                                                                         Florin Ștefan   Search_Me71 2009

... m-am săturat de mine !!!

O altă dimineaţă în care nu ştiu unde-mi este capul... alcool peste măsură, miros de fum de ţigară în haine şi multă nelinişte, agitaţie... nu mai suport!
Nu am reuşit să dorm decât vreo doua ore... mă simt ca dracu, iar sticla de cola de lângă mine pare să nu mă prea ajute cu nimic.
A mai trecut o seară în care am simţit iar că nu reuşesc să-mi găsesc ... nici măcar nu ştiu cum naiba să-i mai zic... liniştea ?!... locul ?!... pacea ?! ... poate mai bine ar fi să-i zic: ... INSPIRATIA !!!
Mda, poate aşa o să-i zic !
Imi vine să mă dau cu capul de pereţi, de nervi... dar nu o fac,
... încă mai sper.

Speranţa nu a abandonat niciodată pe nimeni, doar că noi suntem suficient de proşti încât s-o abandonăm pe ea ... dar de data asta o să fie puţin diferit, vreau să o ţin lângă mine... ea o să fie noua mea călăuză.
Parcă o şi aud - pe ea, speranţa - urlând undeva în capul meu: ''... heiii, ascultă-mă... când îţi vine să plângi, adu-ţi aminte de clipele în care zâmbeai'' - şi poate are dreptate... au fost foarte multe clipe în care am fost fericit, în care am zâmbit şi m-am bucurat de tot ceea ce era frumos în viaţa mea, au fost clipe şi momente care m-au ajutat să mă remotivez, am simţit atunci că lumea îmi aparţine iar eu aparţin lumii,
... dar acum sunt cu un pas în urma tuturor.

Simt că ceva îmi lipseşte, înăuntrul meu ceva se zbate, se zvârcoleşte şi îmi provoacă durere, dar durerea pe care o simt nu este altceva decât agonia unei clipe ... unei clipe care a fost şi nu mai este.
Tot timpul am fost într-o continuă alergare, tot timpul neliniştit şi curios parcă să aflu mai devreme decât trebuie totul... şi poate ce rol am eu în lumea asta.
Mă simt obosit de atâta alergătură ... la ce mi-a folosit să alerg ?!
Iţi zic eu ... ete, draci... nu mi-a folosit la nimic, iar poate data viitoare... ar fi mai bine să "plec la timp".

Nimic nu mai este cum a fost şi-mi este foarte greu să accept asta !
Probabil că fericirea nu se află în fericire, ci în drumul către ea ... dar acum neputinţa mă ajunge din urmă, ca o nemiloasă sentinţă pe care singur mi-am dat-o, nimic nu mă mai sensibilizează şi nimic nu mă mai face nici măcar să-mi ridic privirea din pământ,
... sunt cu un pas în urma celorlalţi, m-am săturat de mine !!!...

                                                                                        Florin Ștefan   Search_Me71 2009

AMINTIRILE ...

"Amintirile sunt asemenea cărților dintr-o bibliotecă,
... cauți câte una, când nu mai ai nimic nou de citit !" 

Dacă ar fi să mă întrebi pe mine la ce mă gândesc când se pronunță cuvântul "amintiri"... ți-aș spune că mă gândesc numai la lucrurile bune din viața mea: 

- La copilăria fericită pe care am avut-o... la serile de vară când intram seara murdar în casă, și aveam numai bube în genunchi... la orezul cu lapte și prăjiturile pe care le primeam când eram cuminte... la sărbătorile petrecute în familie. 

- Aș mai spune că mă gândesc la prima prietenă din viața mea... la primul sărut și la prima dată când am făcut dragoste ! 

- Mă gândesc la prima noapte nedormită înainte de a pleca la mare... la prima senzație pe care am avut-o atunci când am intrat în apa mării.

- Și la prima țigară fumată... mă gândesc și la prima beție făcută.

- La primele examene din viata mea ... și la prima zi de armată în Hunedoara ! La prima zi când mi-am luat permisul (și la prima zi în care mi-a fost luat permisul) ... ți-as mai zice că mă gândesc la toți prietenii mei și toate prietenele mele pe care i-am pierdut, la oamenii care au contat cu adevarat pentru mine... la toate întâmplările bune petrecute lângă acei oameni. 

Dacă ai făcut parte din viata mea să știi că MĂ GÂNDESC ȘI LA TINE ... pentru că nu pierzi niciodată o persoană atât timp cât rămâi fidel amintirilor !

"TIMPUL NU SE MĂSOARĂ DECÂT DUPĂ SENTIMENTELE CARE-L STRĂBAT !"

Ai putea crede că sunt nebun, dar este simplu... toți avem propriile noastre "mașini ale timpului" 
... unele care ne duc înapoi (în trecut) ... și se numesc AMINTIRI !
... și unele care ne duc înainte (în viitor) ... și se numesc VISURI !

Acum vă las pe voi să călătoriți... fiecare unde vă doriți ! 
- CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ ! ...

                                                                                         Florin Ștefan   Search_Me71 2007

Nu-i nimeni de vină ...

... seară în sfârşit. După o zi de alergătură în dreapta şi-n stânga... mă retrag amorţit în dormitor, acolo unde mă aşteaptă liniştea patului meu. Mă întind şi privesc tavanul camerei ca şi cum aş privi pe cerul înstelat al nopţii, căutând cu privirea o stea... o steluţă cât de mică, numai să fie a mea... dragostea mea, numai a mea... să-mi lumineze viaţa până la capătul ei.
Se spune că e doar un singur drum către moarte... contează doar ce cărări alegem şi cât de lung e drumul. Am înţeles că poţi s-o iei şi pe scurtături şi să parcurgi tot drumul în doar câteva clipe... însă eu am ales o varianta mai lungă, cu nişte clipe mai lungi ca să miros mai bine lumea şi lucrurile din ea. Ca să cunosc adevărata fericire a vieţii niciodată nu va fi îndeajuns doar o viaţă. Însă, de ce oare cele câteva grame de fericire se descoperă doar prin filtrarea a tone de tristeţe ?!... tristeţea se scrie şi bucuria se povesteşte. Două inimi în derivă, eşuează mai bine împreună. Cred că, la un moment dat, ca orice investiţie, dragostea devine şi ea o afacere neprofitabilă. Cred că ne aventurăm prea repede în promisiuni care nu ne aparţin. Probabil că într-o relaţie de dragoste dintre doi oameni, nici unul dintre aceştia nu ar trebui să umple locul lăsat liber de nevoia unei promisiuni, ci ar trebui să creeze nevoi pentru noi promisiuni. Am doar un suflet, care nu poate fi altceva decât adăpost pentru un altul. Obosit, şi-n liniştea patului meu din întunericul nopţii închid ochii şi ...

... undeva într-un colţ de stradă, aproape de o bisericuţă, într-o dupamiază de iulie fierbinte am întâlnit un zâmbet... ceva sublim şi magnific cum parcă nu mai văzusem până atunci... i-am zâmbit, şi zâmbetele noastre s-au contopit într-un surâs al vieţii. Toată lumea s-a oprit în loc şi nu existam decât noi într-un singur surâs, într-o singură viaţă. Minutul a trecut, formând ora... ora a format ziua... ziua s-a unit în lună... şi luna în an. Fiecare secundă a cuprins în ea realizări, clipe şi amintiri nepreţuite, alături de o dragoste curată... realizări şi amintiri unice în care am trăit parcă o nouă tinereţe, o nouă viaţă... prima dragoste a vieţii. Minunat şi magnific sentiment al dragostei, îmbrăţişat în fiecare zi şi-n fiecare secundă contopită într-un singur suflet, al nostru. Inima-mi tresaltă la fiecare zâmbet al ei, sufletu-mi se dăruieşte în totalitate numai ei. Promisiuni, speranţe, planuri şi gânduri pornesc spre viitor... viitorul nostru împreună, ca două jumătăţi formând un întreg. Sublim şi magnific trăiesc fiecare secundă, minut, oră, zi, lună... Gându-mi fuge mereu numai la ea, clipă de clipă făcând ca inima-mi să dorească prezenţa inimi ei, mereu şi mereu... secunda fără ea-mi pare o veşnicie. Imi doresc să fie cu mine până la capăt şi să fim uniţi într-un singur zâmbet... zâmbetul nostru şi surâsul vieţii care s-a deschis pentru noi şi ne-a unit. Deschid larg braţele şi vreau s-o cuprind, s-o strang la pieptul meu fără să-i mai dau drumul să plece vreodată de langă mine şi în acelaş timp să-i mulţumesc vieţii şi destinului că ne-a adus împreună. Vreau să o ţin la pieptul meu şi să-i simt respiraţia, să-i simt inima, să-i simt sufletul... îmi întind mâinile amândouă înspre ea s-o îmbrătişez, s-o sărut... să ne contopim în şoaptă împreună într-un singur trup şi suflet, numai al nostru. Deschid larg braţele sufletului meu şi ...

... o nouă dimineaţă bate la fereastra mea, deschid încet ochii ... am visat.
Offff, e ziuă... o nouă zi cu mine, doar eu cu mine şi cu alergătura mea în dreapta şi-n stânga... doar eu cu viaţa mea. M-aşez o clipă pe marginea patului meu singuratic şi mulţumesc nopţii pentru visul pe care l-am avut, mulţumesc zâmbetului din visul meu de-o noapte... îmi sărut palma dreaptă şi strâng sărutul în pumn ducându-l la piept ca şi cum aş vrea să-mi poarte noroc în noua zi care deabia a-nceput. Zâmbesc... mă ridic şi plec.

Fac câţiva paşi pe hol şi mă întorc brusc spre uşa dormitorului meu... o deschid ţinându-mi răsuflarea iar inima-mi bate cu putere... privesc patul şi ... Mda... e gol şi pustiu, la fel ca sufletul meu ... ... ... întradevăr am visat, a fost doar un vis de-o noapte.
- Bună dimineaţa, viaţă ! ... o nouă zi, doar eu cu mine. Rămâi cu bine fată din visul meu ...


EPILOG: oamenii apar în viaţa ta... iar apoi pleacă.
Apar pentru că aşa se întâmplă şi pleacă pentru că nu le pasă că tu i-ai găzduit în suflet... chiar dacă aparent îţi dădeau de înţeles că sunt prietenii tăi.

Nu mai cred în oameni... în promisiuni... în prietenii. Nimic nu durează-n suflet.
Inima ta e un peron unde vin şi pleacă multe persoane. Nu merită să ţii la ei, vor pleca oricum!

Nu merită să ai încredere ...

                                                                                         Florin Ștefan   Search_Me71 2009

... epilog sentimental

Asemeni unui zâmbet ce ascunde sute de lacrimi ... visez în tăcere.
Mă simt abandonat în tristeţe ... încerc să respir dar îmi lipseşte aerul !

Aş vrea să ascult ... dar nu înţeleg tăcerea.
Unde eşti, să pot zbura ... strânge-mă în braţe, arată-mi lumina.

Mângâie-mi buzele, ce parcă suspină ... şopteşte-mi dorinţe, doreşte-ţi în şoaptă.
Iubeşte, alintă, sărută, priveşte ... trăieşte prin mine şi uită de lume.

Paşii trişti ai singurătăţii ... ecoul lor apăsător îmi inundă timpanele, amorţind sufletul.
Ce lungi îmi par acum nopţile ... ca anii, parcă-s clipele singurătăţii.

Aş vrea să dorm, ca să te pot visa ... măcar în vis să te ating, iubirea mea.
Am rămas doar o flacără-n vânt ... şi dor mi-e de tine.

De ce trebuie să avem sentimente, de ce trebuie să suferim?
De ce doare suferinţa ?! ...de ce doare aşa de rău ?!
... şi secunda-mi pare fără de sfârşit.

                                                                                          Florin Ștefan   Search_Me71 2009

vineri, 13 ianuarie 2012

ZÂMBETUL ...

Nu este nimic mai frumos și mai pozitiv pe lumea asta,
... cineva zicea odată așa: 
"zâmbește tot timpul, chiar și când ești supărat... nu știi niciodată cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău"
Îmi place s
ă cred asta, deși în ultima perioadă am cam uitat să zâmbesc,
... îmi doresc din suflet să pot zâmbii iar. 
Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult... el îmbogățește pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc... el ia numai o clipă, dar amintirea lui dăinuie uneori pentru totdeauna. 
Nimeni nu este atât de bogat sau de puternic încât să treacă prin viată fără el... și nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogățit prin el. 
Un zâmbet aduce fericire, bunăvoința și este semnul prieteniei... el aduce odihnă celor trudiți, veselie celor descurajați... o rază de soare celor triști și necăjiți... cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat sau furat, pentru ca el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit. 
Din păcate unii oameni sunt prea obosiți ca să vă dăruiască un zâmbet. 
Dăruiți-le voi unul... pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care NU-L POATE DĂRUI ...

... de ce stai serios când citești această postare ?!
Știu de ce... iți place să fii serios, ai impresia că dacă ești serios vei fi mai ușor luat în considerare decât dacă ești vesel și pus pe glume... până la urma urmei cine are nevoie de un măscărici ?! ... poate eu, poate tu !
Întâmplător socializând cu diverși oameni observi că unii, au mai mare tendința de a fi amuzanți și mai predispuși la glume decât alții, am auzit până și expresia:
- Nu știu frate, dar mie nu îmi ies glumele...
Zâmbetul este ca ștergătorul de parbriz... nu oprește ploaia, dar iți permite sa-ți vezi de drum.
Ajută copii din Africa, trimite-le o poza cu tine !
Dacă nu au ce mânca... măcar au de ce râde.
Poți salva vieți ... RÂSUL ÎNGRAȘĂ !!!

                                                                                         Florin Ștefan   Search_Me71 2007

PLOAIA ...

... senzația că trebuie să plouă îmi intră în minte... stau, privesc pe geam și mă uit în gol... cred că defapt chiar îmi doresc să plouă.
Iubesc senzația de după ploaie, iubesc apa în sine (chiar dacă sunt foc)... iubesc aerul curat, așa cum iubesc să călătoresc.
Am impresia că o dată cu oprirea ploii parcă sunt un alt om... ploaia de vara e cea mai plăcută, caldă... scurtă și mereu atunci când te aștepți mai puțin.
Abia aștept să plouă... vreau să stau în ploaie, vreau să mă plouă,
... simt că am nevoie să fiu alt om, simt că trebuie să plouă !

                                                                                         Florin Ștefan   Search_Me71 2007

luni, 9 ianuarie 2012

Forturile din jurul Bucurestiului

sursa: http://timp-liber.acasa.ro/unde-iesim-16/fortificatiile-din-jurul-bucurestiului-4662.html#ixzz1iyYVeT8f

- Cladiri vechi de sute de ani, transformate in unitati militare, poligoane de tragere sau depozite de armament care mai pastreaza misterul anilor de dinainte de Primul Razboi Mondial, pot fi vizitate in imprejurimile capitalei. Multi dintre noi nu stim ca Bucurestiul este incercuit de o centura de forturi si baterii care aveau ca scop apararea orasului de eventualele atacuri.

Putina istorie:

Sistemul de fortificatie din jurul Bucurestiului este unul dintre cele mai bine puse la punct din Europa.
Forturile si bateriile au fost construite in perioada 1882- 1894 la comanda regelui Carol I cu scopul de a proteja Bucurestiul in cazul unor atacuri. De asemenea, aceste forturi puteau sa adaposteasca peste 30.000 de soldati. Sistemul cuprindea 36 de forturi si baterii, dintre care azi au mai ramas 30, dispuse din doi in doi kilometri. Acestea erau unite intre ele printr-o cale ferata si o sosea, actuala sosea de centura a Bucurestiului.
Fortificatiile erau prevazute cu 240 de piese de artilerie.
Proiectul arhitectonic al forturilor a fost realizat de generalul belgian Henri Brialmont, unul dintre cei mai apreciati ingineri militari ai acelei epoci. Acesta a mai proiectat si fortificatiile de la Namur si Anvers.
Pentru acest proiect, regele Carol a platit sume fabuloase chiar si pentru acele vremuri: echivalentul in aur a peste 620 de milioane de euro.
In timpul Primului Razboi Mondial, ministrul Ion I.C. Bratianu a hotarat printr-un decret secret dezarmarea fortificatiilor. Presa vremii sustinea ca aceasta decizie a fost luata pentru ca trupele germane intrasera in posesia planurilor de constructie ale forturilor.

Forturile din jurul Bucurestiului:

Majoritatea fortificatiilor si-au pastrat destinatia initiala de unitati militare.
Forturile de la Bragadiru, Magurele, Jilava, Otopeni, Pantelimon, Popesti si Broscarei apartin Armatei si sunt folosite ca poligoane de tragere pentru armamente usoare, sedii de unitati militare si depozite. Vizitarea cestor forturi este interzisa.
Fortul 13 Jilava a fost tranformat in inchisoare si nu poate fi vizitat.
Fortul Chitila a fost primul fort construit din centura de fortificatii din jurul Bucurestiului. A fost dezarmat in 1916. In prezent, in incinta lui  functioneaza un depozit de vinuri si este nevizitabil pentru public.
Fortul Mogosoaia a fost dezarmat in 1916. Pana in 1988 a fost baza militara. Acum a fost transformat in ciupercarie si nu este vizitabil pentru public.
Fortul Otopeni face parte din centura de fortificatii din jurul Bucurestiului si a fost dezarmat in 1916. In incinta lui functioneaza o baza militara si un depozit al fabricii "Zarea". Este nevizitabil pentru public.
Aflat in incinta unei unitati militare, Fortul Tunari este abandonat, fiind in mare parte inundat. Constructia lui a fost inceputa la 30 septembrie 1884, dupa planurile initiale ale generalului Brialmont, dar in timpul executiei s-au adus modificari in urma schimbarii proiectului de catre gen. Berindei. Acest fort este cel mai mic din sistemul de fortificatii al Bucurestiului.
Fortul Afumati poate fi vizitat, insa este partial inundat.
Fortul Catelu este singurul dintre cele 18 forturi ale centurii de aparare a capitalei care a fost dinamitat in anii '30. Ruinele sale inca mai exista.
Povesti controversate:
Fortul Jilava are cele mai interesante povesti. Aici au fost incarcerati cei care au participat la rascoala de la 1907, tot aici a fost inchisi detinuti politici, maresalul Antonescu si chiar Ion Ramaru, “celebrul” criminal al Romaniei.
Cea mai controversata baterie este bateria 14 – 15 care apartine  Institutului Atomic de la Magurele si care a fost depozit de materiale radioactive. In 2001 aceasta a fost curatata si decontamintata si in prezent poate fi vizitata.

Bateriile din jurul Bucurestiului:

Bateriile au fost construite ca Punct de legatura intre forturile care aparau orasul Bucuresti, la o distanta de un kilometru de acestea. In prezent, majoritatea bateriilor sunt abandonate. Unele dintre ele au fost transformate in poligoane de tragere pentru armament sau pentru testarea explozibililor.
Alte baterii sunt amplasate pe proprietati private si nu pot fi vizitate. O singura baterie a fost transformata in centru de agrement cu hotel si terenuri de tenis.

DĂRUIEȘTE ...

Dacă le spui oamenilor mari:
- Am văzut o casă frumoasă, clădită din cărămidă roșie... cu nenumărate flori la geam și porumbei care se jucau pe acoperiș !
... ei nu vor reuși să-și imagineze casa.
Dar dacă le spui:
- Am văzut o casă de "un milion de euro" !!!
... abia atunci izbutesc să-și imagineze și să-ți răspundă:
- Cred că era foarte frumoasă !

De ce în ziua de azi totul se rezumă la valoarea materială a unui obiect ?!
... ai mai dăruit în ultima perioadă unei presoane dragi ... o floare ?!
- DA ... O FLOARE !
Ai mai simțit în ultima perioadă bucuria, surprinderea și admirația în ochii acelei persoane ?! Răspunsul, presupun este... NU !
Ne concentrăm mai mult pe valoarea materială a unui cadou și uităm că... adevărata însemnătate a unui cadou vine din inimă. Preferăm să facem cadouri cât mai scumpe și cât mai inutile ... decât să dăruim unei persoane... o floare, un zâmbet... o îmbrățișare. Sunt flori peste tot, pentru cine vrea să le vadă... amintirea că ai reușit să aduci bucuria pe chipul unei persoane dăruindu-i o floare o să te ajute să treci mai ușor peste clipele grele... deși, cu o floare nu se face primăvară, eu zic că merită să încercăm, merită să aducem bucuria pe chipul celor la care ținem.
- DĂRUIEȘTE DIN INIMĂ ... DĂRUIEȘTE, O FLOARE !!! 

... și dacă mă întrebi ce vreau eu de la viață, o să-ți răspund:
- VREAU SĂ FIE BINE PENTRU TOATĂ LUMEA !!! 
Poți consideră că sunt ipocrit și că mă prefac, e problema ta... însă vreau să știi că am crescut de mic cu o vorbă întipărită în minte: "O să-ți fie bine, atâta timp cât oamenilor de lângă tine le este bine
... când oamenii de lângă ține suferă sau se bucură dintr-un anumit motiv, ți-se induce automat și ție aceeași stare, și invers... când tu ești vesel sau trist reușești să induci starea pe care o ai oamenilor din jurul tău.

                                                                                         Florin Ștefan   Search_Me71 2007

Pădurea ...

- Viața unui om este asemenea unei păduri,
 ... o pădure care poate să crească liniștită la vârsta copilăriei.
O pădure în care atunci când suntem mici ne refugiem și întodeauna ne găsim încrederea în noi și puterea de a merge mai departe.

Pe măsură ce creștem și ne maturizăm, începem să atribuim situațiilor și oamenilor - copaci din pădurea noastră.
Totul este bine și frumos până când începem să urâm și să disprețuim acele situații, acele persoane.
Cum natura omului este 30% constructivă și 70% distructivă începem să ne gândim cum am putea să scăpăm de lucrurile pe care nu le mai dorim,
... și singura idee care ne vine în cap este să tăiem copacul atribuit situației sau persoanei respective!
Începi să tăi fără să te uiți... dar încet, încet începi să realizezi că nu faci altceva decât să îți lași un imens gol în suflet.
Unde cândva era un copac mare și frumos, pe care l-ai văzut în fiecare zi cum crește, acum îți dai seama că odată tăiat copacul... tot ce îți mai rămâne este un gol. Un gol pe care dacă o să vrei să îl acoperi o să îți trebuiască timp și multă muncă. Un copac nu crește așa ușor, îți trebuie multă răbdare și multă dăruire... până ajunge să fie iar copacul pe care l-ai pierdut.

Cred că mai degrabă ar trebui să respectăm cursul natural, prin care fiecare copac care dispare din pădurea noastră este înlocuit automat de un alt copac, iar noi să nu fim altceva decât pădurarul care are grijă ca totul să se întâmple în deplină armonie.

Ai grijă de pădurea ta... și nu mai încerca să te răzbuni pe copacii care consideri că nu îți mai trebuiesc... încearcă să îți imaginezi că fiecare situație neplăcută, fiecare încercare prin care treci este asemeni un vânt rece și înghețat de iarnă și așa o să realizezi că fiecare copac nu este acolo decât să te protejeze.
Încearcă să fii un pădurar iscusit care curăță doar "crengile uscate" din pădurea lui,
... nu știi când poate lovi iar viscolul !

                                                                                   Florin Ștefan   Search_Me71 2007

... din nou în sala de operații (pentru operația chirurgicală nr. 4 & 5) !

  Cam așa ar ă ta moaca mea când doctorul mi-a spus:  - Îți promit că voi face tot ce pot ... și ne vom vedea după operație (anestezie) !!!...