- Îți amintești de mine ?!
Sunt eu, o umbră... o firimitura de dor și speranță, o linie punctată cu amintiri încă vii.
Te așteptam mereu cuminte în coltul meu de lume, iar când într-un târziu apăreai, cântec de bucurie din zâmbetul tău îmi făceam.
Azi, cu mireasma trandafirilor albaștri iți parfumez visele,
... în nopțile târzii și reci, te învelesc cu lacrimi calde de dor.
Nu mă vezi, n-ai să mă vezi niciodată... în treacăt doar iți sărut fruntea plină de gânduri și sufletul rătăcit în iubire.
Pentru o clipă, îmi sprijin sufletul de tine ... auzi ?!
Auzi cântecul de dor ce răsună-n mine ?!
... ești tu, cântecul meu de dor.
Dar nu oricine te poate cânta... doar eu, pentru că te-am ascultat de mii de ori, ți-am învățat versurile pe de rost și în tăcere ți-am fredonat iubirea.
Te voi cânta neîncetat pană într-o zi când mă voi pierde printre soare și nori, printre valuri și cer,
... și-atunci iți voi dărui iubirea, fără speranța de a o primi vreodată înapoi !
Florin Ștefan Search_Me71 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu