Am crezut într-o nouă zi... într-un nou început, în ceva ce am vrut să cred, orbește ! Am închis ochii minții și mi-am deschis fereastră sufletului,
... poate îmi doream prea mult să aflu ce înseamnă iubirea, am ales să iubesc cu inima, cu sufletul... nu cu mintea.
Am ținut ochii strâns închiși și am refuzat să văd ceea ce era de văzut... voit, am făcut dintr-un om un înger, pentru că așa am vrut să simt.
Așa am vrut să cred, că îngerii există, că îți pot dărui, iubire, lumina, căldură,
... că îți pot lua tot ce e rău, lacrimi, durere, deznădejde.
Tot, tot ce e rău și îți umbrește sufletul... și așa a fost, pentru că am vrut să cred într-un vis ce a existat doar în mintea mea și nu regret nimic,
... chiar dacă a fost un vis, am simțit că un înger m-a atins cu iubire, ca o ploaie caldă de vară ce îți încălzește sufletul.
Dar azi deschid ochii și îmi voi închide fereastră sufletului,
... oamenii și îngerii pot privi înăuntru... dar, doar din afară.
Înăuntru sunt urmele unei ploi calde, ce picură amintiri care ard... și las ploii dreptul să mă doară.
Prinde-mă de mână și zboară cu mine... spre stele ... Cioburi de suflet 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu