Nu am reuşit să dorm decât vreo doua ore... mă simt ca dracu, iar sticla de cola de lângă mine pare să nu mă prea ajute cu nimic.
A mai trecut o seară în care am simţit iar că nu reuşesc să-mi găsesc ... nici măcar nu ştiu cum naiba să-i mai zic... liniştea ?!... locul ?!... pacea ?! ... poate mai bine ar fi să-i zic: ... INSPIRATIA !!!
Mda, poate aşa o să-i zic !
Imi vine să mă dau cu capul de pereţi, de nervi... dar nu o fac,
... încă mai sper.
Speranţa nu a abandonat niciodată pe nimeni, doar că noi suntem suficient de proşti încât s-o abandonăm pe ea ... dar de data asta o să fie puţin diferit, vreau să o ţin lângă mine... ea o să fie noua mea călăuză.
Parcă o şi aud - pe ea, speranţa - urlând undeva în capul meu: ''... heiii, ascultă-mă... când îţi vine să plângi, adu-ţi aminte de clipele în care zâmbeai'' - şi poate are dreptate... au fost foarte multe clipe în care am fost fericit, în care am zâmbit şi m-am bucurat de tot ceea ce era frumos în viaţa mea, au fost clipe şi momente care m-au ajutat să mă remotivez, am simţit atunci că lumea îmi aparţine iar eu aparţin lumii,
... dar acum sunt cu un pas în urma tuturor.
Parcă o şi aud - pe ea, speranţa - urlând undeva în capul meu: ''... heiii, ascultă-mă... când îţi vine să plângi, adu-ţi aminte de clipele în care zâmbeai'' - şi poate are dreptate... au fost foarte multe clipe în care am fost fericit, în care am zâmbit şi m-am bucurat de tot ceea ce era frumos în viaţa mea, au fost clipe şi momente care m-au ajutat să mă remotivez, am simţit atunci că lumea îmi aparţine iar eu aparţin lumii,
... dar acum sunt cu un pas în urma tuturor.
Simt că ceva îmi lipseşte, înăuntrul meu ceva se zbate, se zvârcoleşte şi îmi provoacă durere, dar durerea pe care o simt nu este altceva decât agonia unei clipe ... unei clipe care a fost şi nu mai este.
Tot timpul am fost într-o continuă alergare, tot timpul neliniştit şi curios parcă să aflu mai devreme decât trebuie totul... şi poate ce rol am eu în lumea asta.
Mă simt obosit de atâta alergătură ... la ce mi-a folosit să alerg ?!
Iţi zic eu ... ete, draci... nu mi-a folosit la nimic, iar poate data viitoare... ar fi mai bine să "plec la timp".
Tot timpul am fost într-o continuă alergare, tot timpul neliniştit şi curios parcă să aflu mai devreme decât trebuie totul... şi poate ce rol am eu în lumea asta.
Mă simt obosit de atâta alergătură ... la ce mi-a folosit să alerg ?!
Iţi zic eu ... ete, draci... nu mi-a folosit la nimic, iar poate data viitoare... ar fi mai bine să "plec la timp".
Nimic nu mai este cum a fost şi-mi este foarte greu să accept asta !
Probabil că fericirea nu se află în fericire, ci în drumul către ea ... dar acum neputinţa mă ajunge din urmă, ca o nemiloasă sentinţă pe care singur mi-am dat-o, nimic nu mă mai sensibilizează şi nimic nu mă mai face nici măcar să-mi ridic privirea din pământ,
Probabil că fericirea nu se află în fericire, ci în drumul către ea ... dar acum neputinţa mă ajunge din urmă, ca o nemiloasă sentinţă pe care singur mi-am dat-o, nimic nu mă mai sensibilizează şi nimic nu mă mai face nici măcar să-mi ridic privirea din pământ,
... sunt cu un pas în urma celorlalţi, m-am săturat de mine !!!...
Florin Ștefan Search_Me71 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu