Trecutul care nu-mi provoacă decât amintiri neplăcute, amăgitoare, triste şi înlăcrimate.
M-am străduit să aşez aici totul... aşa cum am trăit, clipă cu clipă.
...amintiri deşarte ...destin amăgitor ...iubiri destrămate ...sentimente singuratice ...gânduri frânte ...vise spulberate.
Mi-e greu, dar adaug şi puţinele momente când am fost fericit... o vorbă spune că:
''Cei care n-au cunoscut vreodată nefericirea, nu vor şti niciodată ce-i fericirea!''
Trecutul rămâne trecut... într-o cutie veche încuiat şi lăsat în urmă.
''Cei care n-au cunoscut vreodată nefericirea, nu vor şti niciodată ce-i fericirea!''
Trecutul rămâne trecut... într-o cutie veche încuiat şi lăsat în urmă.
- Mie ce mi-a mai rămas ?!
... poate doar speranţa că undeva, cândva, într-o zi cineva mă va găsi... mă va trage uşor de mânecă şi-mi va zâmbii cu sinceritate sufletească.
Iar sufletul meu nu va mai purta povara atâtor dezamăgiri din vremurile astea de acum!
... poate doar speranţa că undeva, cândva, într-o zi cineva mă va găsi... mă va trage uşor de mânecă şi-mi va zâmbii cu sinceritate sufletească.
Iar sufletul meu nu va mai purta povara atâtor dezamăgiri din vremurile astea de acum!
... atunci ... ... într-o zi ... voi plânge şi voi urla de fericire.
Imi voi deschide aripile şi-i voi mulţumi lui Dumnezeu că mi-a îngăduit minunea să dau aşteptării ăsteia un sens.
Tie - necunoscuta destinului meu - ce ai pornit sau nu încă, pe drumul ăsta în întâlnirea cu mine, când ne vom găsi, îţi voi spune:
- Aşteptându-te mi-am construit aripi de vise şi speranţă! ... sparge clepsidra timpului, rupe sforile destinului şi aşează-te lângă sufletul meu ! ... sau poate că nu va trebuii să-ţi spun nimic, pentru că privindu-mă în ochi vei ştii totul.
Şi atunci vom transforma împreună ''prea târziul'' într-un real absolut al clipei prezente.
... în loc de adulţi complicaţi, ascunşi, fugari, egoişti, pierduţi, goi şi obosiţi, vor fi în juru-mi doar dimineţi simple în care îmi voi trezi sufletul îndrăgostit şi-i voi oferi în dar o nouă zi din dragostea mea.
Imi voi deschide aripile şi-i voi mulţumi lui Dumnezeu că mi-a îngăduit minunea să dau aşteptării ăsteia un sens.
Tie - necunoscuta destinului meu - ce ai pornit sau nu încă, pe drumul ăsta în întâlnirea cu mine, când ne vom găsi, îţi voi spune:
- Aşteptându-te mi-am construit aripi de vise şi speranţă! ... sparge clepsidra timpului, rupe sforile destinului şi aşează-te lângă sufletul meu ! ... sau poate că nu va trebuii să-ţi spun nimic, pentru că privindu-mă în ochi vei ştii totul.
Şi atunci vom transforma împreună ''prea târziul'' într-un real absolut al clipei prezente.
... în loc de adulţi complicaţi, ascunşi, fugari, egoişti, pierduţi, goi şi obosiţi, vor fi în juru-mi doar dimineţi simple în care îmi voi trezi sufletul îndrăgostit şi-i voi oferi în dar o nouă zi din dragostea mea.
Mă mai uit odată în urmă, trist... şi mai curge o lacrimă pe obrazul meu, este poate doar pentru tinereţea mea care s-a dus (... prea târziu ca să mai fiu tânăr şi prea devreme ca să fiu bătrân).
Inchid cutia veche şi prăfuită a trecutului meu... încuiată cu lacătul nepăsării destinului.
... scot cheia... o strâng în pumn şi o rup în bucăţele mici, cât firele de nisip... arunc totul în oceanul uitării.
Dintr-o dată în ochi îmi apare speranţa... şi zâmbetul...
- AM INVINS ! ... viaţa merge mai departe.
Inchid cutia veche şi prăfuită a trecutului meu... încuiată cu lacătul nepăsării destinului.
... scot cheia... o strâng în pumn şi o rup în bucăţele mici, cât firele de nisip... arunc totul în oceanul uitării.
Dintr-o dată în ochi îmi apare speranţa... şi zâmbetul...
- AM INVINS ! ... viaţa merge mai departe.
Florin Ștefan Search_Me71 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu