... am învăţat să simt fără cuvinte.

MOTTO:
Uneori nu simt pământul... şi atunci mi-aduc aminte:

- Am învăţat să simt fără cuvinte !

Mi-e dor uneori ...
Mi-e dor să-mi fie dor de o îmbrăţişare... de-un sărut... de-un ''Te iubesc !''.
Mi-e dor de clipele în care iubeam... fie şi fără rost, fără speranţă... copleşit de dor, înnebunit de dorinţă. Mi-e dor de clipele când îmi înăbuşeam lacrimile în capul pieptului şi visam că poate voi fi şi eu vreodată iubit.
Mi-e dor să tânjesc după un prim' sărut sau o primă noapte de amor ... Imi lipsesc clipele în care fixam cu privirea ore în şir telefonul... clipele-n care-mi imaginam scenarii, le ştergeam, le refăceam. Mi-e dor de bucuria de a iubi cu inocentă şi prostie... şi de a crede că dragostea durează vieţi de-a rândul.
Mi-e dor să-mi pierd respiraţia în privirea ei... să plâng de fericire şi nerăbdare... şi să mă las purtat de vis ... Imi lipsesc vremurile în care credeam cu tărie că pot modifica geografia planetei în numele iubirii... şi pot muta munţii... şi pot şterge anii... şi pot uita şi iubi oricum şi oriunde.
Mi-e dor de mine, cel care credea şi putea... cel care-şi ţinea pleopele deschise la ceas târziu în noapte pentru a profita de cele câteva ore pe care iubirea mi le dăruia.

... mă simt ca un cub de gheaţă.
Nu simt nimic... nici bucurie... nici durere... nici suspans !
Imi port existenţa tărăgănat, fără a mai aştepta nimic, fără a mai visa la ceva... fără a mă teme, ori a mă bucura de cineva sau ceva.
Nu mă las atins de cuvinte reci ori calde deopotrivă. Mi s-a spus că trebuie să fiu mai tare, să nu iau în serios orice nimic... iar acum, fără plăcere, n-aş mai plăti doi bani pentru nimic.

... dar aş da toate bogăţiile lumii să ştiu măcar că voi mai trăi, fie şi numai pentru o clipă, fie şi peste o sută de ani... dulcele fior al iubirii.
Iubirea mi-a devenit matematică, cerebrală... scanez, calculez, aproximez şi renunţ. Ar fi prea mult de muncă pentru a caştiga poate, o dragoste.
Munca cere timp... timpul e preţios, aşa că renunţ de la bun început şi sper că cineva îmi va oferi dragostea sa, pe degeaba. Poate şi de aceea mi-am zis Search_Me71 (caută-mă) ...

Simţeam nevoia să ascult o melodie... şi am gasit-o pe aceasta:
O lacrima trista se usuca sub pleoape ... si-un dor nespus, de buze uscate.
Prin sufletul rupt ghicesti ca e noapte ... dar tu, m-ai invatat sa merg mai departe.
Mi-as fi dorit sa fie un vis ... dar e real, e crud... drumul tau s-a inchis.
Tu mi-ai aratat cum sa merg mai departe ... m-ai citit si m-ai scris ca pe-o carte.
Dar, lipsa ta inca doare ... tu, amintire si dulce si-amara... tu, esti prima si ultima oara.
Si fara tine nu mai am nici culoare, nici zambet... nici soare.
Adancuri ce-au fost atinse de tine ... si-aud rasul tau din trecut, vorbe dulci... si suspine.
Ecouri ma dor sa trec peste toate ... caci tu m-ai invatat sa merg mai departe.
Focul de ieri aproape s-a stins ... insa traiesc, rezist... asa cum ti-am promis.
Tu mi-ai aratat cum sa merg mai departe ... m-ai citit si m-ai scris ca pe-o carte.
Dar lipsa ta inca doare ... tu, amintire si dulce si-amara... tu, esti prima si ultima oara.
Si fara tine nu mai am nici culoare, nici zambet... nici soare.
... focul de ieri aproape s-a stins ... insa traiesc, rezist, asa cum ti-am promis.
Tu mi-ai aratat cum sa merg mai departe ... m-ai citit si m-ai scris ca pe-o carte.
Dar lipsa ta inca doare ... tu, amintire si dulce si-amara... tu, esti prima si ultima oara.
Si fara tine nu mai am nici culoare, nici zambet... nici soare.

                                                                                        Florin Ștefan   Search_Me71 2009