Sunt APĂ - pentru că am un fel anume de a mă strecura printre obstacolele vieții, de a ieși într-un final la suprafață, indiferent cât de greu mi-a fost drumul prin adâncuri. Sunt Apă pentru că uneori îngheț și nu mă pot topi decât în brațele unei iubiri de Foc.
Sunt Apă pentru că în ochii mei se reflectă dragostea. Și sunt Apă pentru că am vărsat atât de multe lacrimi încât sufletul nu-mi poate fi decât ocean.
Sunt FOC - știu sigur că sunt, mai bine decât orice altceva. Pentru că simt pasiunea arzând în mine atunci când iubesc, pentru că scânteile îmi trosnesc în stomac, iar căldura îmi alungă somnul, foamea și setea.
Sunt Foc pentru că nu pot concepe lumea fără acele flăcări care te perpelesc prin interior și-ți dau un sens în viață, un drum, un scop pentru care să respiri.
Nici AERUL - nu-mi este câtuși de puțin străin. Fiindcă de cele mai multe ori plutesc cu capul în nori, într-o altă lume în care iubirea, fericirea și liniștea se împletesc într-un mod care nouă oamenilor, ne pare utopic.
Sunt Aer fiindcă atunci când iubesc simt că picioarele mele nu mai ating pământul, nici sufletul nu-mi mai atârna greu, iar oxigenul dobândește un gust dulce cu care mă îmbăt și cânt de fericire.
Dar sunt și PĂMÂNT - știu sigur, fiindcă odată, demult, am plâns atât de mult încât din mine nu a mai rămas decât nisip suflat de vânt și împrăștiat în patru zări. A fost adăugat atunci un ingredient magic care a strâns firmiturile la loc și într-un fel inexplicabil, după o vreme, am devenit ca nou.
Sunt Pământ, pentru că Dumnezeu ne-a modelat din țărână. Și pentru că am un fel anume de a mă lega de spații și de a le umple cu amintiri.
Prinde-mă de mână și zboară cu mine... spre stele ... Cioburi de suflet 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu