Curățenia ... sufletului.

 O pereche de tineri căsătoriţi s-a mutat recent într-un cartier foarte liniştit.
Într-o dimineață, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia vede pe fereastră o vecină întinzandu-şi rufele.
- Murdare cearşafuri întinde vecina noastră! Poate are nevoie de un săpun nou... sau poate ar trebui să o învăţ să şi le spele. 
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa femeia repeta observaţiile la doua-trei zile în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
Dupa vreo lună de zile, femeia observă mirată cum vecina întindea rufe mult mai curate.
- Priveşte, îi spuse soţului, rufele vecinei sunt mult mai curate. O fi învăţat-o altă vecină cum să le spele?
Soţul răspunse:
- Nu! M-am trezit dis de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre.

 Şi în viaţa este la fel! Totul depinde de curăţenia sufletului nostru cu care observăm faptele celorlalţi.
 Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar puritatea sufletească a celorlalţi.